Recicleaza.......:)))

29 iunie, Ziua Dunarii

La 29 iunie 1994, 11 dintre statele situate în Bazinul Dunarii (Austria, Bulgaria, Croat ia, Republica Ceha, Germania, Ungaria, Republica Moldova, România, Republica Slovaca, Slovenia si Ucraina), precum si Comisia European au semnat la Sofia (Bulgaria) Conventia privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea, aducând în aten tia opiniei publice necesitatea protejarii acestui fluviu. Ulterior, Conventia a fost semnata de Bosnia si Hertzegovina, Serbia si Muntenegru. Acestea sunt în prezent parti la Conventie , ceea ce simbolizeaza faptul ca Dunarea nu poate fi gestionata decât printr-o strânsa cooperare internationala . Comisia Internationala pentru Protectia Fluviului Dunarea (ICPDR), cu sediul la Viena (Austria), coordoneaza toate activitatile desfasurate în cadrul Conventiei si este principalul organism de decizie al Conventiei.
România a devenit stat membru al Comisiei Internationale pentru Protectia Fluviului Dunarea în 1995, odat a cu ratificarea, prin Legea nr. 14/1995, a Conventiei privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea.

Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării 17 iunie

Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variaţiile de climă ţi impactul uman. Ea afectează în special terenurile uscate care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic. Deşertificarea are loc în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde căderile de ploaie sunt rare şi climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacităţii solului de a susţine recolte, păşuni sau alte activităţi umane. Cele mai evidente efecte ale deşertificării sunt degradarea pădurilor şi scăderea producţiei de alimente. Seceta şi deşertificarea au ca rezultat sărăcia şi foametea. Aproape 3,6 miliarde din cele 5,2 miliarde hectare de uscat arabil din lume au suferit de eroziune şi degradarea solului. Aceasta reprezintă un sfert din terenurile din întreaga lume – o suprafaţă de trei ori mai mare decît Europa. În peste 100 de ţări, 1 miliard de oameni din populaţia lumii de 6 miliarde sunt afectaţi de deşertificare.
Convenţia ONU privind Combaterea Deşertificării – UNCCD – lansată la Paris în 1994, a fost semnată de Guvernul României şi ratificată de Parlament prin Legea nr. 629/1997. Interesul României în această problemă rezultă din faptul că 1/3 din teritoriul ţării (7 mil. ha) şi cca. 40% din suprafaţa agricolă sunt situate în zone cu risc de deşertificare, respectiv cu un raport precipitaţii/evapotranspiraţie egal sau mai mic de 0,65. Regiunile cele mai expuse sunt: Dobrogea, Sudul Moldovei şi Sudul Câmpiei Române. În teritoriu, deşertificarea se manifestă prin reducerea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie, intensificarea severă a eroziunii solului prin apă şi vânt şi a salinizării (risc ridicat în perimetrele irigate), crustificarea şi compactarea solului, sărăcirea drastică a solului în materie organică şi elemente nutritive, creşterea frecvenşei, duratei şi intensităţii perioadelor de secetă, creşterea progresivă a intensităţii radiaţiei solare (încalzirea atmosferei).
În judeţul Brăila calitatea solului este afectata fie de factori naturali (clima, forme de relief, caracteristici edafice etc.), fie de acţiuni antropice agricole şi industriale. Factorii menţionaţi pot acţiona sinergic în sens negativ, având ca efect scăderea calităţii solurilor şi chiar anularea funcţiilor acestora.
Terenurile degradate din judeţul Brăila reprezintă 33,57% din suprafaţa judeţului.
Restricţiile calităţii solurilor, cu referire la degradare şi poteţialul productiv redus, se regăsesc în următoarele grupări de soluri:
• Soluri sărăturate sau afectate de sărăturare: 65.183 ha
Procesele de sărăturare pe cernoziomuri şi soluri aluviale sunt de origine antropică (secundară) şi au apărut în condiţiile îndiguirii şi neaplicării lucrărilor ameliorative pe lunci şi în condiţiile pierderilor de apă din amenajările de irigaţie, ridicării pânzei freatice şi neaplicării tehnologiilor ameliorative corespunzatoare.
• Soluri afectate de compactare: 75.000 ha
În luncă aceste soluri sunt frecvente, ocupând peste 50.000 ha. S-au format datorită configuraţiei litologice favorabile (prezenţa cu preponderenţă a fracţiunilor fine în stratul arabil) cât şi prin efectuarea lucrărilor agricole în condiţii de umiditate ridicată, toamna târziu.
În câmpie procesele de compactare afectează peste 25.000 ha fiind localizate frecvent la adâncimea părţii inferioare a stratului arabil (talpa plugului) datorându-se agrotehnicii necorespunzatoare aplicate.
• Soluri afectate de eroziune eoliană: 19.830 ha
Sunt soluri nisipoase situate majoritatea în câmpia Calmatuiului şi pe terasele râului Buzău. Datorită texturii grosiere, a fertilităţii reduse şi a vegetaţiei slab reprezentate, aceste soluri sunt frecvent supuse deflaţiei, reclamând intervenţii de fixare şi aplicarea unui sistem de agricultură ameliorativă specifică. După anul 1991, odată cu defrişările intense ale plantaţiilor de vii şi tăierile necontrolateale perdelelor forestiere, fenomenul de eroziune prin deflaţie pe aceste soluri s-a accentuat.
Schimbările climatice pot precipita procesul de deşertificare, însă activităţile umane sunt cauza principală cea mai frecventă. Supracultivarea epuizeaza solul. Despăduririle înlatură copacii care susţin solul fertil de pamant. Suprapăşunarea păşunilor dezgoleşte pământul de iarbă. Unul din principalele instrumente de combatere a extinderii deşertificării este plantarea de arbori şi alte plante care menţin calitatea solurilor.
Pentru a opri răspândirea deşertificării, folosirea terenurilor pentru agricultură şi păşunat trebuie să devină sănătoasă în raport cu mediul, acceptabila social, raţională şi fezabilă economic.

Deşertificarea, o ameninţare pentru omenire!!!

O treime din teritoriul României (aproximativ 7 milioane de hectare) şi 40 la suta din suprafaţa agricolă se află în zone cu risc de deşertificare. Regiunile cele mai expuse sunt sudul Câmpiei Române, Dobrogea şi sudul Moldovei. Defrişările exagerate ameninţă echilibrul ecologic al României, siguranţa alimentară şi sănătatea populaţiei. Dacă în anul 1900 România avea 18 milioane hectare de pădure, în 1945 erau 9 milioane hectare, în 1989 se ajunsese la numai 6 milioane de hectare împadurite. Câte or mai fi in anul de graţie 2006, dacă ţinem seama că jafurile din pădurile româneşti nu îngrijorează pe nimeni? Pagubele din defriăari sunt estimate de către Banca Mondială la 1,5 miliarde de dolari. Păduri întregi sunt luate la preţ de dumping. Dar într-o zi nu va mai fi nimic nici de exportat, nici de văzut. Şi în Sahara timp de vreo 5.000 de ani se putea vedea vegetaţie, acum doar... praf şi arşiţă. Dacă la câmpie ar fi mai multe păduri, nu s-ar mai vorbi de aridizare şi deşertificare, susţin specialiştii. Sudul judeţului Dolj este supus unui grav fenomen de deşertificare. Comunele Sadova, Dăbuleni, Mirşani şi Desa sunt cunoscute pentru dunele de nisip. Specialiştii vorbesc de o suprafaţă de 4% din suprafaţa judeţului Dolj care a fost deşertificată şi fenomenul continuă. Din păcate, se observă o extindere a fenomenului de aridizare şi către zonele din est şi sud-est. Meteorologii vorbesc de o creştere a temperaturii cu până la 4°C vara şi 2°C iarna.

Ziua Mondială a Mediului Înconjurator

Pentru a marca Ziua Mondială a Mediului, care a fost instituită pe data de 5 iunie 1972 de Adunarea Generală a Naţunilor Unite, pentru celebrarea Conferinţei "Ecologia Umană" de la Stockholm şi pentru un bun semnal şi un îndenm de a acţiona unitar pentru salvarea planetei şi patrimoniului nostru natural, pe care avem datoria de a-l lasă nealterat generaţiilor viitoare, Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor a organizat o Campanie educaţională în şcolile oradene, privind schimbările climatice şi încalzirea globală, care s-a desfăşurat sub sloganul "Împreună, pentru viitor".